Am ajuns in seara asta, duminica, 3 august, ora locala 20.00, la un internet cafe.
Day 0. Drumul Bucuresti – Dubrovnik, cu toti cei 1100 km si 18 ore ale lui, a decurs fara incidente sau intamplari deosebite. Era sa facem 3 accidente destul de nasoale la un moment dat din cauza soferilor care depaseau cu cea mai mare durere in cot daca au sau nu loc… Ne-am trezit ca a trebuit sa franam pana la oprire aproape sa le facem noi loc sa intre. In general se conduce cam haotic si este politie dotata “surprinzator” cu radare.
Alt lucru demn de mentionat este ca in Serbia si Bosnia oamenii conduc 95 % numai masini de “epoca” gen Lada, FIAT 1, Trabant, tractoare si in general masini de acum 30 de ani.
Serbia am vazut-o doar din masina dar ne-am facut o impresie (probabil superficiala) despre tara. Intalnesti la tot pasul lucruri marunte care iti inspira un aer puternic de post comunism romanesc. De la fabrici lasate in paragina si drumuri fara marcaje, sate vai de mama lor, masinile de care spuneam mai sus si pana la cum arata si se imbraca oamenii. Pe de alta parte, peisajele sunt superbe. Soseaua imediat dupa iesirea din Romania merge de-a lungul Dunarii si este o placere sa conduci pe acolo. Curbe usoare, alternand cu tunele, drumul este liber si destul de bun…
Cat am vazut din Bosnia pe sosea, 70% am condus prin padure deasa, seculara, neatinsa de om iar restul prin orase in care se mai vad case ciupite de gloante sau bombe in urma conflictului de acum 10 ani. E un chin sa conduci prin tara asta: cel mai des limita este 60 kmh in afara satelor si sunt si multe radare… Enervant!
In Croatia am ajuns ieri seara rupti de oboseala pe la 19.00. Eu eram groaznic de morocanos si irascibil pentru ca nu am reusit sa dorm absolut deloc pe drum si eram treaz de 38 de ore. Dupa ce am pus cortul si am baut o bere m-am simtit muuuuult mai bine. Aseara am inspectat campingul si plaja, am baut cateva beri la cort, am mancat o pizza in centrul orasului si ne-am retras destul de devreme pentru ca eram toti foarte obositi.
Day 1.
Ne-am trezit evident din cauza caldurii pe la 8 dimineata. Eu mi-am mancat taratele mele de orez cu iaurt si am plecat spre plaja. La fel ca si in Grecia, plaja din Dubrovnik nu are nisip pe ea ci doar pietre mici, ascutite si enervante. Am inchiriat pentru doar 4 euro kayak pentru 1 ora si ne-am plimbat pe mare. Nu exista culoare speciale pentru ambarcatiuni mici asa ca poti sa ajungi sa vaslesti pe langa un Cruise Liner de 10 etaje 
ceea ce aproape s-a intamplat.
Pe seara acum suntem in orasul vechi unde am vizitat cetatea din Dubrovnik care este impresionanta. Nu imi imaginez cum ar fi reusit cineva sa cucereasca cetatea asta. Zidurile se inalta vertical de la mare la o inaltime de 100-150 m si sunt impanzite de creneluri si locuri pentru tunuri. Portul este intr-un foarte mic golf natural care si el este incredibil de bine protejat din toate partile. In partea care nu este marea, se inalta un munte “chel” din piatra si praf care cu siguranta era imposibil de strabatut acum cateva sute de ani de orice armata. De fapt, am aflat ca orasul nu a fost cucerit de cat o singura data in istoria sa din ultimii 600 de ani.
Este o mare de turisti care strabate strazile mici de aici in continuu. Singurul moment in care este relativ liniste este la ora pranzului cand temperatura te obliga sa te ascunzi la o terasa si sa bei o bere rece.
Maine mergem la Mljet o insula rezervatie naturala care se anunta sa fie spectaculoasa. Sper sa revin si cu poze data viitoare. Azi am uitat sa imi aduc cablul USB.
Animalele de plus se distreaza si ele. Le-am facut cateva poze simpatice.
Ne auzim curand!
PS. scuze pt greseli dar nu am timp sa citesc inca o data.
: si m-am retras in culmea gloriei lasand in spate trupele care am inteles ca au stat pana pe la 6 inca pe baricade.
